Definita cuvantului garoafă
garoáfă (garoáfe), s. f. – Plantă erbacee ornamentală, parfumată (Dianthus caryophyllus). – Mr. garoaflă. Ngr. γαράφαλον, din ngr. ϰαρυάφυλλον (REW 1727), în parte prin intermediul sb. garofo, garoful, garofan; cf. tc. karafil (› caramfil), it. garofano (ven. garofalo), fr. girofle, cuman. garanful (Kuun 92). După Daničič, III, 108, sb. provine din it.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu garoafă
SINTÁCTICĂ s.f. Sintaxă (2) [în DN]. [Gen. -cii. / < fr. syntactique]. Vezi definitia »
paperínă s.f. (înv.) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteiuță, scânteioară. Vezi definitia »
ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid. – Din fr. architrave. Vezi definitia »
CORIOMENINGÍTĂ s. f. inflamație a meningelui și a plexurilor coroide. (< fr. chorio-méningite) Vezi definitia »
gherétă (gheréte), s. f. – 1. Construcție mică în care se poate adăposti un paznic. – 2. Chioșc, tonetă. – Var. (rar) gherită. Fr. guérite. Vezi definitia »