Definita cuvantului găvan
găván (găváne), s. n. – 1. Scobitură, adîncitură. – 2. Strachină, blid. – 3. Lingură, polonic. – 4. Farfuriuță. – 5. Mînerul furcii de tors. – 6. Prăpastie hău. – Mr. găvane, megl. găvan. Origine obscură. Este pus în legătură cu bg., sb. vagan „strachină” (Cihac, II, 118; DAR), bg. gavanka (Conev 64), și prin intermediul acestuia cu ngr. γαβένα „vas”; însă explicația nu pare suficientă întrucît nu lămurește legătura cu găun, văgăună și eventual cu gaură; cf. și gîf, s. m. (Trans., blid), găfană, s. f. (Trans. de Vest, partea scobită a lingurii). Este posibil să existe o intenție expresivă în aceste cuvinte (după Diculescu, Elementele, 467, gîf este gr. ϰῦφος). Der. găvănat, adj. (gol); găvăni, vb. (a săpa. a adînci); găvănătură, s. f. (cavitate; scobitură); găvănos, adj. (gol, scobit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu găvan
VĂSULEÁN, văsulene, s. n. (Rar) Văsușor. – Din vas + suf. -ul-ean. Vezi definitia »
MARMOREÁN, -Ă adj. Ca de marmură; marmoreu. [Pron. -re-an. / < fr. marmoréen, cf. lat. marmor – marmură]. Vezi definitia »
TRANSCUTÁN, -Ă adj. care se produce traversând pielea. (< germ. transkutan) Vezi definitia »
GÁGMAN s. m. creator, specialist în gaguri (1). (< engl. gagman) Vezi definitia »
ROMÁN1 s. n. lucrare, operă literară epică în proză, de mari proporții, care oglindește evenimente, episoade ale vieții unei societăți etc. ◊ (fig.) împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile; serie de aventuri extraordinare. (< fr. roman) Vezi definitia »