Definita cuvantului găvan
găván (găváne), s. n. – 1. Scobitură, adîncitură. – 2. Strachină, blid. – 3. Lingură, polonic. – 4. Farfuriuță. – 5. Mînerul furcii de tors. – 6. Prăpastie hău. – Mr. găvane, megl. găvan. Origine obscură. Este pus în legătură cu bg., sb. vagan „strachină” (Cihac, II, 118; DAR), bg. gavanka (Conev 64), și prin intermediul acestuia cu ngr. γαβένα „vas”; însă explicația nu pare suficientă întrucît nu lămurește legătura cu găun, văgăună și eventual cu gaură; cf. și gîf, s. m. (Trans., blid), găfană, s. f. (Trans. de Vest, partea scobită a lingurii). Este posibil să existe o intenție expresivă în aceste cuvinte (după Diculescu, Elementele, 467, gîf este gr. ϰῦφος). Der. găvănat, adj. (gol); găvăni, vb. (a săpa. a adînci); găvănătură, s. f. (cavitate; scobitură); găvănos, adj. (gol, scobit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu găvan
BOULEÁN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui bou; boușor, bouț. – Bou + suf. -ulean. Vezi definitia »
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien. Vezi definitia »
SUBURBÁN, -Ă adj. care se află în suburbie; de (la) suburbie. ♦ comună ~ă = comună în apropierea unui oraș, de care depinde administrativ. ◊ (fig.; despre limbaj, comportare) necivilizat. (< fr. suburbain, lat. suburbanus) Vezi definitia »
giuván (-ni), s. m. – Amant homosexual. It. giovane „tînăr”, prin intermediul tc. Sec. XVII, înv. Apare numai cu referire la obiceiurile turcești; nu pare a fi avut circulație reală în rom. După Bogrea, Dacor., IV, 818, din per. ğewan, ğüwan. Vezi definitia »
ARGEȘEÁN, -Ă, argeșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în județul Argeș. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din județul Argeș. – Argeș (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »