EVIDÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident. ♦ a scoate în ~ = a reliefa, a sublinia. 2. înregistrare a fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc. (< fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza) Vezi definitia »

PROTEÍNĂ s. f. substanță organică azotată, cu rol important în celula vie, alcătuită prin polimerizarea unui mare număr de aminoacizi. (< fr. protéine) Vezi definitia »

secerúică, secerúici și secerúice, s.f. 1. (pop.) seceră mică, secerea, secerățică. 2. (reg.; la pl.) numele a două plante erbacee: a) iarbă-lăptoasă. b) amăreală. 3. (reg.) plantă erbacee cu bulbi, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii; secerea, săbiuță, săbioară. Vezi definitia »

DÁTĂ s.f. Timp în care s-a petrecut, s-a făcut sau trebuie să se facă ceva; indicația acestui timp. [< fr. date, it. data]. Vezi definitia »

CRẤȘMĂ s. f. v. cârciumă. Vezi definitia »