geamắn (geámănă), adj. – Care a fost născut odată cu altă ființă de către aceeași mamă. – Mr. geamin. Lat. gĕmĭnus (Pușcariu 704; Candrea-Dens., 722; REW 3723; DAR), cf. it. gemino, fr. (jumeau), sp. (gemelo), port. gémeo. Uz general (ALR, II, 210). – Der. gemănar, s. m. (geamăn); gemănare, s. f. (furcuță; la car, furculiță: răspîntie; înv., deget copitat); gemănăriță, s. f. (orhidee, Orchis papilionacea); îngemăna, vb. (a cupla, a uni; a bifurca, a ramifica), ce ar putea proveni și direct din lat. ingĕmĭnāre „a repeta” (Pușcariu 849; Candrea-Dens., 725; DAR); gemăna, vb. (a cupla), este cuvînt rar, cam îndoielnic, care apare numai la Candrea-Dens., 724; der din lat. gĕmĭnāre; înge(mă)nat, adj. (cuplat; bifurcat; crăpat); îngemănărat, adj. (bifurcat), încrucișare a lui îngemănat cu gemănare; gearmăn (var. ghermăn), s. n. (Trans., cumpăna puțului).

Sursa: DER