Definita cuvantului geamandură
geamandúră (geamandúri), s. f. – Corp plutitor ancorat pe fundul unei ape. – Var. ceamandură, șamandră. Tc. camandura (Graur, GS, VI, 331; Scriban), din ngr. σημαντήρ „indicator”, cf. simandicos; din tc. provin și ngr. σημανδοῦρα și στμανδοῦρα „geamandură”. Var., din tc. șamandra.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu geamandură
ERITROTOXÍNĂ s. f. toxină care acționează asupra globulelor roșii. (< fr. érythrotoxine) Vezi definitia »
NISIPÁRIȚĂ, nisiparițe, s. f. Mic pește din apele de munte, asemănător cu zvârluga (Cobitis caspia romanica). – Nisip + suf. -ariță. Vezi definitia »
COMPRÉSĂ, comprese, s. f. Bucată împăturită de tifon sau de pânză, udată cu apă sau cu o compoziție medicinală și folosită pentru curățirea și pansarea plăgilor sau pentru aplicarea pe o regiune bolnavă a corpului; prișniț. – Din fr. compresse. Vezi definitia »
GENÉTICĂ s.f. Disciplină care studiază fenomenele eredității și variabilității în organismele vii; geneziologie. [< germ. Genetik, cf. fr. génétique]. Vezi definitia »
sidílă (-le), s. f. – Tipar de brînză din țesătură inferioară, în formă de sac. – Var. sădilă, sedilă. Sb., slov. cedilo (Tiktin; Candrea), bg. cĕdilo (Conev 65), cf. ngr. τσανδίλα (Danguitsis 163). Fonetismul nu este normal. Vezi definitia »