Definita cuvantului genuchi
genúchi (genúchi), s. m. – 1. Parte a piciorului care cuprinde articulația femurului cu tibia. – 2. (Înv.) Neam, spiță. – Var. genunchi(u). Mr. genuncl’u, megl. zenucl’u, istr. jeruncl’u. Lat. genuc(u)lum (Diez, I, 212; Pușcariu 706; Densusianu, Hlr., 161; Candrea-Dens., 161; REW 3937; DAR), cf. it. ginocchio, prov. genolh, fr. genou, cat. genoll, sp. hinojo, port. jeelho. Forma cu infix nazal, paralelă cu prima, este comună mai ales în est (ALR, I, 57); a dat naștere acelorași der. Sensul 2, pe care DAR îl explică prin influența sl. kolĕno, ar putea fi de asemenea primitiv. Der. genucher, s. n. (pieptar lung pînă la genunchi; genunchieră; scîndură pe care lucrează cizmarii, ținînd-o pe genunchi); îngenunchia, vb. (a se așeza în genunchi; a înfrînge, a umili, a supune), care ar putea fi de asemenea rezultat al lat. *ingenuculāre (Densusianu, Hlr., 165; Pușcariu 850; Candrea-Dens., 730; DAR); îngenunchetură, s. f. (articulație).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu genuchi
TAMBÚCHI s. n. deschizătură în puntea unei nave care permite accesul în încăperile de sub punte. (< sp. tambucho) Vezi definitia »
ARHI- Element de compunere care servește la formarea unor substantive cărora le dă sens de superioritate, ca: arhipăstor, și la formarea unor adjective cărora le dă sens superlativ, ca: arhiplin, arhicunoscut etc. – Fr. archi- (lat. lit. archi-). Vezi definitia »
mănúchi (mănúchiuri), s. n. – 1. Snop. legătură, fascicul. – 2. Buchet, Culegere. – Var. mănunchi. Mr. mînucl’u. Lat. manŭcŭlus (Pușcariu 1021; Candrea-Dens., 1125; REW 536), cf. it. manocchio, prov. manolh, v. fr. manoil, cat. manoll, sp. manojo (gal. monllo), port. molho. – Der. înmănunchia, vb. (a face mănunchiuri). Vezi definitia »
Hi, you have a great site! I also recommend this site: [url=http://www.k7g2c11i7h.com]hg85m[/url] , thanks! Vezi definitia »
RÁSHI I/ s. n. scriere în anumite manuscrise evreiești. (< ebr. rashi) Vezi definitia »