Definita cuvantului genune
genúne (genúni), s. f. – 1. (Înv.) Mare. – 2. Ochi de apă liniștită, alinătură. 3. Prăpastie. – 4. (Înv.) Mulțime, puzderie. – Var. genună, gerune, (înv.) gerure, (înv.) geroe. Lat. caerŭla „mare, albastrul mării” (var. geroe se explică prin var. lat. caerŭlea). Sensul 2 provine de la culoarea caracteristică, albastră-verzuie, a alinăturilor, cf. lat. caerulea fons; sensul 4 este o metaforă, ca în mare. Rezultatul normal, gerure, a fost disimilat în gerune, care se mai aude încă în Trans. de Nord; genune se datorează unei asimilări sau, mai curînd, unui fals de-rotacism. Apare de la primele texte din sec. XVI și a fost reactualizat poetic de Eminescu. – După Cihac, II, 580, din lat. tîrzie gehenna, ipoteză puțin probabilă. Candrea-Dens., 924, propunea lat. *gironem „vîrtej”, cf. REW 3938 și DAR; Rosetti, Rhotacisme, 20. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, II, 201, ar fi cuvînt dacic.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu genune
SUPRACOMPRESIÚNE s.f. Supracomprimare. [După fr. surcompression]. Vezi definitia »
INTROMISIÚNE s. f. (Rar) Acțiunea de a introduce în..., de a pune în... [Var.: intromísie s. f.] – Din fr. intromission. Vezi definitia »
TRANSGRESIÚNE s.f. Invadare a uscatului de către apele mării. [Cf. fr. transgression, lat. transgressio – trecere peste ceva]. Vezi definitia »
CASÓNE s. n. mobilă de forma unei lăzi, cu sculpturi în lemn sau picturi, pentru păstrarea veșmintelor. (< it. cassone) Vezi definitia »
LAMENTAȚIÚNE s.f. v. lamentație. Vezi definitia »