Definita cuvantului germen
gérmen (gérmeni), s. m. – 1. Sămînță care dă naștere unei ființe vii. – 2. Principiu, element. Lat. germen (sec. XIX). – Der. (din fr.) germina, vb.; germinație, s. f.; germinativ, adj.; Germănar, s. m. (martie), indicat uneori drept cuvînt pop., pare o creație a lui Alecsandri, pe baza fr. Germinal.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu germen
PÁRMEN s.n. Parmen auriu = soi de măr originar din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie cu dungi carmin. // s.n. Fructul acestui pom. [< fr. parmain (d’or), germ. Parmäne]. Vezi definitia »
AGNÓMEN, agnomene, s. n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen. Vezi definitia »
DISTÉN s. n. Silicat natural de aluminiu, de culoare albăstruie sau gălbuie și cu luciu sidefiu. – Din fr. disthène. Vezi definitia »
MONOPIRÉN, -Ă adj. (despre fructe) cu un singur sâmbure. (< fr. monopyrène) Vezi definitia »
Termen introdus de E. Jones: disparitie a dorintei sexuale. Dupa acest autor, aphanisis ar fi, in cazul ambelor sexe, obiectul unei temeri mai profunde decat teama de castrare. Vezi definitia »