Definita cuvantului ghes
ghes (ghésuri), s. n. – 1. Brînci. – 2. Stimul, impuls. Origine necunoscută. Nu pare a fi cuvînt identic cu ghes, s. n. (Arg., zi), din țig. ges (Juilland 165); totuși, origine țig. este posibilă. Drăganu, Dacor., V, 363, îl pune în legătură cu mag. gyűszű „degetar”, cu care nu pare a avea nici o înrudire. – Der. înghesui, vb. (a împinge, a năvăli; a stoarce; a strînge; a grăbi; a îngrămădi) pe care Drăganu, Dacor., V, 908, îl derivă din mag. gyeszül „a împinge”; înghesuială, s. f. (lume multă, aglomerare; apăsare, sufocare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ghes
AVRANCHES, localit. în N Franței (Bretagne), la E de St. Malo; 10,4 mii loc. (1982). În timpul celui de-al doilea război mondial aici a avut loc o bătălie decisivă de străpungere a dispozitivelor germane de către armatele aliate (25-31 iul. 1944). Vezi definitia »
TÁBES s. n. Boală cronică a sistemului nervos, de origine sifilitică, care se manifestă prin lipsa de coordonare a mișcărilor (în timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburări de sensibilitate etc. – Din fr. tabès, lat. tabes. Vezi definitia »
REGRÉS, regrese, s. n. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; mers înapoi; decădere; declin, regresiune (1). – Din lat. regressus, it. regresso, germ. Regress. Vezi definitia »
STRES, stresuri, s. n. 1. (Med.) Nume dat oricărui factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacție anormală; p. ext. efect nefavorabil produs asupra organismului uman de un factor de mediu. 2. (Geol.) Presiune laterală tangențială care se produce în sinclinale și determină formarea cutelor muntoase. – Din engl., fr. stress. Vezi definitia »
CASTRIES, cap. statului Sf. Lucia, port pe coasta de NV a ins. (Antilele Mici); 53,9 mii loc. (1987, cu suburbiile). Aeroport internațional. Export de zahăr, banane, cacao. Ind. alim. Centru turistic. Grădină botanică. Vezi definitia »