UZBÉC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Uzbekistan. ◊ (s. f.) limbă turcică vorbită de uzbeci. (< rus. uzbek) Vezi definitia »

cefléc, ceflécuri, s.n. (reg.) o pătrime de vadră. Vezi definitia »

BÓDICEC, bodicecuri, s. n. Atac reglementar cu umărul, cu pieptul sau cu șoldul asupra adversarului aflat în mișcare, la jocul de hochei. – Din engl. bodycheck. Vezi definitia »

GALEOPITÉC s.m. (Zool.) Mamifer insectivor din sud-estul Asiei, de mărimea unei pisici, care poate plana datorită unei membrane laterale situate între membre și coadă. [< fr. galéopithèque, cf. gr. galee – nevăstuică, pithekos – maimuță]. Vezi definitia »

CEC², cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum. Vezi definitia »