ghiolcăí (-ăésc, -ít), vb. – Despre mațe, a produce un zgomot. Creație expresivă, cf. ghiorăi, chiorăi. – Der. ghioalcă (var. ghiolcură), adv. (plin-ochi); ghiorcă, s. f. (Bucov., vîltoare). Probabil aparține aceleiași rădăcini expresive ghilan, s. m. (Mold., vlăjgan), cf. ghiorlan, golan (după Löwe 12 și Scriban, ar fi cuvînt identic lui bălan).

Sursa: DER