TIGĂÍȚĂ, tigăițe, s. f. 1. Diminutiv al lui tigaie (1). 2. (Reg.) Vas special, în formă de farfurie cu fundul lat și cu mâner, în care se fixează lumânarea aprinsă. – Tigaie + suf. -iță. Vezi definitia »

ȚEVIȘOÁRĂ, țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă. – Țeavă + suf. -ișoară. Vezi definitia »

prală s. invar. (țig.) frate, tovarăș. Vezi definitia »

AFRICÁTĂ, africate, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr. [consonne] affriquée, germ. Affrikate. Vezi definitia »

POLINÓZĂ s.f. Coriză alergică de origine polenică; boală de fân. [< fr. pollinose]. Vezi definitia »