DIVERTISMÉNT s.n. 1. Recreare plăcută și amuzantă; distracție. ♦ Episod distractiv, alcătuit din dansuri și arii, introdus în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate. 2. (Muz.) Piesă instrumentală alcătuită din mai multe părți succesive, cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ♦ Suită ușoară de bucăți muzicale. ♦ Secțiunea a doua a unei fugi. ♦ Suită de diferite dansuri. [< fr. divertissement, it. divertismento]. Vezi definitia »

EUFEMIZÁNT, -Ă adj. care eufemizează. (< eufemiza + -ant) Vezi definitia »

SOMNOLÉNT, -Ă adj. care este în stare de somnolență; referitor la somnolență. (< fr. somnolent, lat. somnolentus) Vezi definitia »

TAPOTAMÉNT s.n. Tapotare. [< fr. tapotement]. Vezi definitia »

ALTERNÁNT, -Ă adj. Care alternează. [Cf. fr. alternant]. Vezi definitia »