Definita cuvantului gigea
gigeá adj. – Frumos, drăguț. Creație spontană din limbajul copiilor, cf. tc. cici (Șeineanu, II, 188). – Der. giugiuli, vb. (a mîngîia, a răsfăța); giugiuleală (var. giugiulitură), s. f. (mîngîiere); giugea, sf. (Mold., bulgăre, cocoloș), cuvînt care lipsește din dicționare; apare la V. I. Popa; pare a indica o înrudire a rădăcinii expresive cu gogă „bulgăre”, ca și gogoli (var. gomoli), vb. (a mîngîia), rezultat din încrucișarea lui gogă cu giugiuli, cf. cocoli; guguli, vb. (a mîngîia, a răsfăța); gugulea, s. m. (copilaș).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gigea
neiúrea s.f. (reg.; în expr.) a fi în neiurea = a aiura, a delira. Vezi definitia »
învârtea, învârtele s. f. (intl.) capcană, cursă. Vezi definitia »
Capacitatea unui organism de a realiza un „echilibru distabil” in conditiile variatiilor care apar in mediul intern. Un exenplu caracteristic in acest sens este oferit de complexul mama-produs de conceptie (embrion, fetus)/ Vezi definitia »
ZĂBREÁ, zăbrele, s. f. 1. Gratie. 2. Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete. [Var.: zebreá s. f.] – Din sl. zabralo. Vezi definitia »
saltea, saltele s. f. iubită, amantă. Vezi definitia »