Definita cuvantului gîlceavă
gîlceávă (gîlcévi), s. f. – 1. Zgomot. – 2. Ceartă, sfadă. – 3. (Rar) Plantă (Delphinium consolida). – Megl. gîlceavă. Sl., dar etimonul exact este incert. În sl. apare glŭkŭ „sunet” (Miklosich, Lexicon, 130), bg. gălč „zgomot” (Skok 72), slov. golčati „a vorbi”. Der. cu -avă, ca în ispravă, iznoavă, pare a fi specifică rom., chiar dacă suf. este cu desăvîrșire sl. și neproductiv în rom.; în acest caz bg. gălčava ar proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 228; cf. și Berneker 367). După Conev 95 și DAR, rom. provine din bg. Der. gîlcevi, vb. (înv., a bîrfi; a se certa, a se ciorovăi); gîlcevos, adj. (certăreț); gîlcevitor, adj. (certăreț). – Din rom. provine mag. gercsáva „ceartă”, gercsávás „arțăgos” (Candrea, Elemente, 408).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gîlceavă
șárgă2, șărgi, s.f. (reg.) 1. verigă care se pune în botul porcului. 2. (în forma: șarjă) cercel. Vezi definitia »
HÚLĂ1, hule, s. f. (Pop.) Ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie. – Din sl. hula. Vezi definitia »
MÂȚÚCĂ, mâțuci, s. f. (Rar) Diminutiv al lui mâță. – Mâț + suf. -ucă. Vezi definitia »
NEGELÁRIȚĂ, negelarițe, s. f. (Bot.; reg.) Rostopască. – Negel + suf. -ariță. Vezi definitia »
DIAPÁUZĂ s.f. Perioadă de încetinire a funcțiilor vitale la insecte pentru a supraviețui unor condiții nefavorabile de existență. [Pron. di-a-pa-u-. / cf. fr. diapause]. Vezi definitia »