Definita cuvantului gîmfă
gîmfă (-fe), s. f. – Gușă. Lat. *gamphae, din gr. γαμφαί, var. de la γαμφηλαί „falcă de animal”, din aceeași familie cu ϰαμπτῶ. Ar fi putut de asemenea intra în rom. prin intermediul unui sl. *gąfŭ, care nu este atestat, dar care trebuie să explice sb. kuf „pelican”. Der. gîmfa, vb. (a umfla), pe care REW 2135 și DAR îl derivă puțin probabil din lat. conflare, cf. Pușcariu 855; gîmfătură, s. f. (umflătură); îmgîmfa, vb. (a umfla; refl., a se face puhav; refl., a se îngîmfa, a se umfla în pene).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gîmfă
ÁLGĂ, alge, s. f. Plantă inferioară caracterizată prin prezența clorofilei și prin viață în mediul acvatic. – Fr. algue (lat. lit. alga). Vezi definitia »
BUTONIÉRĂ s. f. 1. deschizătură, tivită pe margine, la haine sau lenjerie, în care se încheie un nasture; mică tăietură la reverul unei haine bărbătești. 2. depresiune excavată prin eroziune în zona centrală a unui dom1 (2), mărginită de cueste situate față în față. 3. mică incizie în piele care permite accesul în plan subiacent. (< fr. boutonière) Vezi definitia »
gingirícă s. f., g.-d. art. gingiricăi Vezi definitia »
ARAHNÍDĂ, arahnide, s. f. (La pl.) Clasă de animale din încrengătura artropodelor, cu corpul format dintr-un cefalotorace cu șase perechi de apendice și din abdomen; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. arachnide. Vezi definitia »
fără cap și fără coadă expr. dezlânat, fără noimă. Vezi definitia »