Definita cuvantului ginere
gínere (gíneri), s. m. – 1. Soțul unei femei, în raport cu părinții acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. žiner. Lat. gĕner (Pușcariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvînt comun în toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „bărbat căsătorit” pe care Sandfeld 37 îl presupune, deducîndu-l din ngr. γαμβρός; indică numai persoana căsătorită, din punctul de vedere al înrudirii sale spirituale cu socrii, sau în cursul ceremoniei de nuntă. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva să-i fie ginere, a-și da fata după cineva); ginerie, s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ginere
șezáre s.f. (reg.) 1. astâmpăr, liniște. 2. propteaua de la oiște. Vezi definitia »
- care nu are forma; cu anomalii; deformat; pocit; monstruos; Vezi definitia »
RECALIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) recalifica; (concr.) calificare nou obținută. [< recalifica]. Vezi definitia »
AUTOAPRÍNDERE s.f. Aprindere produsă fără intervenția unei surse exterioare de căldură. [< auto1- + aprindere]. Vezi definitia »
SFÂRȘÍRE, sfârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfârși și rezultatul ei; sfârșit1. ◊ – Loc. adv. (Rar) Fără sfârșire = necontenit, mereu. – V. sfârși. Vezi definitia »