Definita cuvantului gingie
gingíe (gingíi), s. f. – Țesut care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și a măselelor. – Mr. dzindzie, istr. (žinžire). Lat. gingῑva (Diez, I, 206; Pușcariu 721; Candrea-Dens., 745; REW 3675; DAR), cf. it., prov., port. gingiva (calabr. gringria), fr. gencive, sp. encía. În Trans. de Nord se folosește var. gingină, care explică și istr. Cf. ALR, I, 31. Din rom. provine ngr.τσιντσία (Murnu, Lehnwörter, 45). – Der. îngingia, vb. (a se face bobul de porumb; a prospera, a se îmbogăți).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gingie
HIPONASTÍE s.f. (Biol.) Creștere mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă. [< fr. hyponastie]. Vezi definitia »
DELIBERÁȚIE, deliberații, s. f. (Înv.) Deliberare. – Din fr. délibération, lat. deliberatio. Vezi definitia »
BIBLIOMANÍE s. f. pasiune exagerată pentru cărți. (< fr. biblomanie) Vezi definitia »
REOMETRÍE s. f. Tehnică de măsurare a unui material cu proprietăți reologice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéométrie, engl. rheometry. Vezi definitia »
ARGUȚÍE s.f. (Rar) Argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație; subtilitate în argumentare. [Gen. -iei. / < fr. argutie, it. arguzia < lat.t. argutia]. Vezi definitia »