Definita cuvantului gîrliță
gîrlíță (-țe), s. f. – 1. (Înv.) Inel, lanț în formă de colier. – 2. Inflamare a gîtului, la porci. – 3. Gîscă sălbatică (Anser albifrons, Anser minutus). – Mr. gurliță. Bg. ogărlica, sb. ògrlica (DAR). Ca gîrlă și gîrlici, provine din sl. grŭlo „gît, gîtlej”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gîrliță
TETRAHIDRONAFTALÍNĂ s. f. (Chim.) Tetralină. – Din fr. tétrahydronaphtalène (după naftalină). Vezi definitia »
húmă (húme), s. f. – Argilă întrebuințată la spoitul caselor. Ngr. χῶμα (Miklosich, Vokal., III, 6; Roesler 571; Densusianu, Filologie, 448; Tiktin), poate în parte prin intermediul bg. huma (DAR; Candrea), deși această ipoteză nu este necesară, și nici cu totul convingătoare (după Conev 42, cuvîntul rom. ar proveni din bg. glina, ceea ce nu este posibil). Cf. mr. umă, pe care Pușcariu 1793 îl derivă direct din lat. humus, megl. umă care, după Capidan 314, provine din bg. – Der. humos, adj. (argilos; lipicios); humărie, s. f. (teren argilos, loc de unde se scoate humă); humui, vb. (a spoi cu humă); humoaie, s. f. (Mold., humă de spoit); humu(l)tui, vb. (a transplanta răsaduri). Vezi definitia »
CALCOZÍNĂ s. f. sulfură naturală de cupru. (< fr. chalcosine) Vezi definitia »
LEVULÓZĂ, levuloze, s. f. (Biol.) Fructoză. – Din fr. lévulose. Vezi definitia »
ÎNGĂDUIÁLĂ, îngăduieli, s. f. îngăduință. [Pr.: -du-ia-] – Îngădui + suf. -eală. Vezi definitia »