Definita cuvantului gîrliță
gîrlíță (-țe), s. f. – 1. (Înv.) Inel, lanț în formă de colier. – 2. Inflamare a gîtului, la porci. – 3. Gîscă sălbatică (Anser albifrons, Anser minutus). – Mr. gurliță. Bg. ogărlica, sb. ògrlica (DAR). Ca gîrlă și gîrlici, provine din sl. grŭlo „gît, gîtlej”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gîrliță
TRAHEOMICÓZĂ s. f. boală a plantelor, cauzată de unele ciuperci, care astupă vasele conducătoare, provocând veștejiri totale. (< fr. trachéomycose) Vezi definitia »
FILOEMBRIOGENÉZĂ s. f. evoluție datorată modificării cursului dezvoltării embrionare. (< fr. phyloembryogenèse) Vezi definitia »
VENGHÉRCĂ, vengherci, s. f. (înv. și reg.) Haină scurtă de postav îmblănită (împodobită cu șireturi sau cu brandenburguri). [Var.: vinghércă s. f.] – Din rus. vengherka. Vezi definitia »
sărăreásă, sărărése, s.f. (înv.) nevasta sărarului. Vezi definitia »
PUTATÍVĂ, putative, adj. (Jur.; în sintagma) Căsătorie putativă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar prin necunoașterea, din partea soților, a unor clauze care împiedică existența sau validitatea ei. – Din fr. putatif. Vezi definitia »