Definita cuvantului gîză
gîză (gấze), s. f. – 1. Insectă. – 2. Lighioană, vietate. – Var. ghiză. Creație expresivă, bazată pe imitarea zumzăitului, cf. bîză, și sl. g(ŭ)myžĭ „insectă”. După Cihac, II, 120 și Scriban, din pol. giez, care pare mai puțin probabil. Candrea, Elemente, 406, presupune că trebuie să se plece de la un vb. imitativ *gîzîi, format ca bîzîi. – Der. gîzulie, gîjulie, gujulie, gîzoabă, s. f. (insectă). Din rom. provine rut. gadzulja „gîndac” (Candrea, Elemente, 406).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gîză
ECHÍSTICĂ s. f. disciplină care se ocupă cu studiul așezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcție de cerințele societății contemporane și viitoare. (< engl. ekistics, fr. équistique) Vezi definitia »
HORĂITÚRĂ, horăituri, s. f. (Reg.) Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Horăi + suf. -tură. Vezi definitia »
scătulúță, scătulúțe, s.f. (reg.) cutiuță; casetuță. Vezi definitia »
CVÁRTĂ/CUÁRTĂ s. f. (muz.) interval de patru trepte într-o gamă diatonică. (< fr. quarte, it. quarta, lat. quartus) Vezi definitia »
SÁUNĂ s.f. Baie de aer fierbinte alternată cu abur și apoi cu stropi de apă rece. [Pron. sa-u-. / < fr., it. sauna < cuv. finlandez]. Vezi definitia »