ÍZMĂ s. f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și florile roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă (Mentha piperita). ◊ Izmă creață = specie de izmă cu frunzele pețiolate și crețe, folosită la prepararea unor medicamente; mentă creață (Mentha crispa). Izma-broaștei = plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori roz, care crește prin locurile mlăștinoase (Mentha aquatica). – Et. nec. Vezi definitia »

MUCOPROTEÍDĂ s. f. mucoasă din secrețiile glandelor. (< fr. mucoprotéide) Vezi definitia »

DÚPLICĂ s.f. (Jur.) Răspuns la o replică. [Cf. fr. duplique, germ. Duplik, it. duplica]. Vezi definitia »

CISTOGRÁMĂ s. f. rezultatul unei cistografii. (< engl. cystogram) Vezi definitia »

hasúră, hasúri, s.f. (reg.) rogojină. Vezi definitia »