Definita cuvantului glavă
glávă (-ve), s. f. – 1. Cap. – 2. (Înv.) Capitol. Sl. glava (Cihac, II, 121; Conev 87), cf. bg., sb. glavă, pol. glowa, rus. golova, ngr. γϰλάβα „căpățînă”. Primul sens are totdeauna o nuanță depreciativă. Din sb. pare a proveni glag, s. n. (Banat, colț), prin intermediul unei asimilări. – Der. glăvățînă, s. f. (căpățînă, dovleac), prin încrucișare cu căpățînă, cf. bg. glavetina; glovoț, s. n. (căpățînă); glarhnică, s. f. (șervet răsucit în formă de colac pe care se așază greutatea purtată pe cap), din sl. glavnikŭ „de cap”; glaviznă, s. f. (înv., capitol), din sl. glavizna, împrumut literar. Cf. sglăvoc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu glavă
FOTODIÓDĂ, fotodiode, s. f. 1. Diodă a cărei funcționare este dependentă de intensitatea fluxului luminos care cade asupra sa. 2. Celulă fotoelectrică. [Pr.: -di-o-] – Din fr. photodiode. Vezi definitia »
DECALÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță obținută prin hidrogenarea totală a naftalinei, folosită ca solvent. [< fr. décaline]. Vezi definitia »
ȘUVÍȚĂ, șuvițe, s. f. 1. Smoc de fire de păr, de lână etc. 2. Fâșie lungă și îngustă dintr-un material, dintr-un aliment, dintr-o suprafață. 3. Pârâiaș, fir de apă, de lichid. – Cf. bg. ševica. Vezi definitia »
SILÍCVĂ s.f. Fruct în formă de păstaie lungă, împărțită în două printr-un perete membranos pe care sunt așezate semințele. [Var. silicuă s.f. / < fr. silique, cf. lat. siliqua]. Vezi definitia »
BIVALÉNȚĂ s. f. proprietate a elementelor bivalente (1). (< fr. bivalence) Vezi definitia »