Definita cuvantului gleznă
gléznă (glézne), s. f. – Parte a piciorului care cuprinde articulația tibiei cu tarsul. – Mr. gleznă. Sl. glezĭnŭ (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, II, 121; Conev 89; Iordan, Dift., 258), cf. sb., cr. gležanĭ, slov. gležen, pol. glozna, rus. glezna. Cuvînt comun (ALR, I, 59).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gleznă
LIGNÍNĂ s. f. substanță organică macromoleculară care impregnează celulele, fibrele și vasele plantelor lemnoase. (< fr. lignine) Vezi definitia »
ecsivă, ecsive s. f. 1. (intl.) act găsit într-un portofel furat. 2. (deț.) mesaj scris trimis pe căi ilicite complicilor din libertate. Vezi definitia »
sgárdă (-ắrzi), s. f. – 1. Salbă, colier. – 2. Curea sau cerc de metal de la gîtul cîinilor. – 3. (Arg.) Cravată. – Var. zgardă. Origine necunoscută. Explicațiile prin gard (Geheeb 37), din rut. garda „podoabă” (Pușcariu, Dacor., II, 610), din alb. škardhë (cf. Rosetti, II, 122) sau din gherdan (Scriban) nu sînt satisfăcătoare. Rut. pare să provină din rom. (Miklosich, Wander., 20); același lucru se poate spune și despre cuvîntul alb. Vezi definitia »
BLEÁNDĂ2, blende, s. f. (Reg.) Lovitură, îmbrânceală, brânci. ♦ Tiflă. – Et. nec. Vezi definitia »
SONOSFÉRĂ s. f. mică incintă acustică de formă sferică, folosită în special în autoturisme. (< fr. sonosphère) Vezi definitia »