Definita cuvantului glumă
glúmă (glúme), s. f. – Banc, poveste plină de haz. – Mr. ngl’img. Sl. glumŭ (Cihac, II, 122; Conev 103; DAR), cf. bg., sb. gluma. Schimbarea de terminație se explică, fie printr-un caz flexionar de la glumŭ, fie prin confuzie cu sl. gluma „nerușinare”, sau, mai curînd, printr-un sing. reconstituit pe baza pl. glume. După Capidan, Raporturile, 229, bg. gluma ar proveni din rom., ceea ce nu pare probabil. Der. glumeț, adj. (care glumește), cf. sl. glumiči, bg. glumec; glumi, vb. (a face glume; înv., a se ocupa; înv., a bîrfi), sensurile înv. fiind împrumuturi lit. din sl., fără circulație reală.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu glumă
HIPERGENÉZĂ s. f. proliferare exagerată a elementelor celulare ale unui organ, țesut sau neoplasm. (< fr. hypergenèse) Vezi definitia »
urechelniță, urechelnițe s. f. (iron.) securist, lucrător al Securității (în timpul regimului comunist). Vezi definitia »
MANTÉLĂ s. f. mantilă (1). (< it. mantello) Vezi definitia »
RĂPĂTÍȚĂ s. f. (Reg.) Zdreanță; fig. calificativ injurios dat unui om fără valoare. Vezi definitia »
POTROÁCĂ, potroace, s. f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial și adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival și adverbial) Foarte sărat. 3. (Bot.; reg.) Țintaură. [Var.: potróc s. n.] – Din rus. potroh, magh. patroh. Vezi definitia »