Definita cuvantului glumă
glúmă (glúme), s. f. – Banc, poveste plină de haz. – Mr. ngl’img. Sl. glumŭ (Cihac, II, 122; Conev 103; DAR), cf. bg., sb. gluma. Schimbarea de terminație se explică, fie printr-un caz flexionar de la glumŭ, fie prin confuzie cu sl. gluma „nerușinare”, sau, mai curînd, printr-un sing. reconstituit pe baza pl. glume. După Capidan, Raporturile, 229, bg. gluma ar proveni din rom., ceea ce nu pare probabil. Der. glumeț, adj. (care glumește), cf. sl. glumiči, bg. glumec; glumi, vb. (a face glume; înv., a se ocupa; înv., a bîrfi), sensurile înv. fiind împrumuturi lit. din sl., fără circulație reală.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu glumă
lipeală, lipeli s. f. 1. încercare a cuiva de a se apropia sufletește de cineva, încercare de a seduce pe cineva; apropiere între două persoane. 2. înțelegere între două persoane încheiată printr-un mijlocitor. Vezi definitia »
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex feminin; femeiușcă (2). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella. Vezi definitia »
LÚSTRĂ s. f. lampă ornamentală cu mai multe brațe, suspendată de plafon. (< fr. lustre, it. lustrino) Vezi definitia »
accíză s. f., g.-d. art. accízei; pl. accíze Vezi definitia »
JACHÉTĂ, jachete, s. f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie. ◊ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. – Din fr. jaquette. Vezi definitia »