Definita cuvantului glumă
glúmă (glúme), s. f. – Banc, poveste plină de haz. – Mr. ngl’img. Sl. glumŭ (Cihac, II, 122; Conev 103; DAR), cf. bg., sb. gluma. Schimbarea de terminație se explică, fie printr-un caz flexionar de la glumŭ, fie prin confuzie cu sl. gluma „nerușinare”, sau, mai curînd, printr-un sing. reconstituit pe baza pl. glume. După Capidan, Raporturile, 229, bg. gluma ar proveni din rom., ceea ce nu pare probabil. Der. glumeț, adj. (care glumește), cf. sl. glumiči, bg. glumec; glumi, vb. (a face glume; înv., a se ocupa; înv., a bîrfi), sensurile înv. fiind împrumuturi lit. din sl., fără circulație reală.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu glumă
MICSÁNDRĂ, micsandre, s. f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micșunea, vioară-roșie (Matthiola incana și annua). ◊ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec. Vezi definitia »
filomélă (filoméle), s. f. – Privighetoare. Gr. φιλομήλη, prin intermediul fr. philomèle. Sec. XIX, cuvînt poetic din epoca romantică. Vezi definitia »
AEROMORFÓZĂ s. f. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acțiunea factorilor atmosferici. (< fr. aéromorphose) Vezi definitia »
butușínă, butușíne, s.f. (reg.) retezătură de copac, de o palmă; buturugă. Vezi definitia »
FUGHÉTĂ s. f. (muz.) fugă de proporții reduse. (< it. fughetta) Vezi definitia »