Definita cuvantului gornic
górnic (górnici), s. m. – 1. Pădurar. – 2. Paznic, ușier. – 3. Portar, ușier. Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din sl. gora „pădure”. În Trans. – Var. gorniceasă, s. f. (nevastă de paznic sau de ușier).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gornic
ZETÉTIC1, -Ă, zetétici, -e, adj. (Fil.) Referitor la metodele de cercetare pentru a descoperi rațiunea și natura lucrurilor. (din fr. zététique) [morf. DOOM] Vezi definitia »
BENTÓNIC, -Ă, bentonici, -ce, adj. Care trăiește pe fundul apelor. – Din fr. benthonique. Vezi definitia »
COSMONAÚTIC, -Ă, cosmonautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. referitor la cosmonautică, de cosmonautică. 2. S. f. Astronautică. – Din fr. cosmonautique. Cf. rus. kosmonavtika. Vezi definitia »
ELECTROCINÉTIC, -Ă s. f. referitor la electrocinetică. II. s. f. ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție. (< fr. électrocinétique) Vezi definitia »
CARACTEROLÓGIC, -Ă, caracterologici, -ce, adj. Care se referă la caracter; care se referă la caracterologie. – Din fr. caractérologique. Vezi definitia »