SOLITÁR, -Ă I. adj. (și adv.) singur, singuratic, izolat. ◊ pustiu, neumblat. ◊ (și s.) care trăiește retras; iubitor de singurătate. II. s. n. diamant mare care se montează de obicei la un inel. (< fr. solitaire, lat. solitarius) Vezi definitia »

bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutári Vezi definitia »

PITUITÁR, -Ă, pituitari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care secretează pituită; pituitiv. 2. S. f. Mucoasă a cavității nazale, constituită dintr-un epiteliu cilindric cu cili vibratili, care cuprinde elementele senzoriale ale mirosului. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. pituitaire. Vezi definitia »

FUMOÁR s.n. Încăpere, mai ales pe lângă sălile de spectacol, în care se poate fuma. [Pron. -moar, var. fumuar s.n. [< fr. fumoir]. Vezi definitia »

BĂBÁR, băbari, s. m. (Reg.) Om însurat. – Din babă + suf. -ar. Vezi definitia »