Definita cuvantului grădină
grădínă (grădíni), s. f. – Suprafață de teren arabil pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. – Mr., megl. gărdină. Bg., sb. gradina (Cihac, II, 115; Meyer 119; DAR), cf. gard, și alb. gradinë. – Der. grădinar, s. m. (persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini), cf. bg. gradinar (Conev 76), sb. gradinarĭ; grădinăreasă (var. grădinăriță), s. f. (femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar); grădinăresc, adj. (de grădină); grădinări, vb. (a cultiva sau a îngriji grădini); grădinărie, s. f. (horticultură); grădinărit, s. n. (horticultură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu grădină
TOROCÁLĂ, torocale, s. f. (Reg.) Amestecătură de mai multe feluri de mâncare, respingătoare la gust și la vedere. Vezi definitia »
scótă (-te), s. f. – Parîmă folosită la manevrarea velei. It. scotta (Candrea), cf. ngr. σϰότα. Vezi definitia »
APENDICÍTĂ, apendicite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a apendicelui (1) și care se manifestă de obicei prin crize dureroase. – Din fr. appendicite. Vezi definitia »
LOGONEVRÓZĂ s. f. tulburare a vorbirii, de natură nevrotică, manifestată prin greutate în pronunțarea corectă a unor cuvinte sau prin repetări ori omisiuni de silabe; bâlbâială. (< fr. logonévrose) Vezi definitia »
OXIACETILÉNĂ s. f. (Chim.) Combinație a acetilenei cu oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxyacétylène. Vezi definitia »