Definita cuvantului grămătic
grămătíc (grămătíci), s. m. – Secretar, scriitor de cancelarie. – Mr. grămătic. Ngr. γραμματιϰός (Murnu 27), cf. bg. gramatik. Sec. XVI., înv. – Der. gramatică, s. f. (ansamblu de reguli cu privire la modificarea cuvintelor), din ngr. γραμματιϰή (sec. XVII); gramatical, adj., din fr.; gramaticesc, adj. (gramatical), sec. XVII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu grămătic
PLATÓNIC, -Ă, platonici, -ce, adj. 1. Care aparține platonismului, privitor la platonism; platonian, platonician (2). ♦ P. ext. (Despre sentimente) Pur, ideal; spiritualizat. 2. Care nu se poate realiza, care nu se concretizează, care nu poate fi pus în practică; formal, abstract. – Din fr. platonique. Vezi definitia »
BIOCHÍMIC, -Ă, biochimici, -ce, adj. Care aparține biochimiei, care privește biochimia. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biochimique. Vezi definitia »
măjélnic, măjélnice, s.n. (reg.) cântar. Vezi definitia »
HIMENÁIC, -Ă adj. (Liv.) Nupțial; himenal. [Pron. -na-ic. / cf. lat.t. hymenaicus, it. imenaico]. Vezi definitia »
GÁLIC1 adj. acid ~ = acid aromatic, astringent, din gogoșile de ristic și din coaja de stejar, folosit, în tăbăcărie, la fabricarea cernelurilor negre, a coloranților și a unor medicamente. (< fr. gallique) Vezi definitia »