Definita cuvantului grămătic
grămătíc (grămătíci), s. m. – Secretar, scriitor de cancelarie. – Mr. grămătic. Ngr. γραμματιϰός (Murnu 27), cf. bg. gramatik. Sec. XVI., înv. – Der. gramatică, s. f. (ansamblu de reguli cu privire la modificarea cuvintelor), din ngr. γραμματιϰή (sec. XVII); gramatical, adj., din fr.; gramaticesc, adj. (gramatical), sec. XVII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu grămătic
PRISMÁTIC, -Ă adj. în formă de prismă. (< fr. prismatique) Vezi definitia »
IZOMÉTRIC, -Ă adj. 1. (despre cristale) de dimensiuni egale; (despre versuri) cu măsură egală. 2. (mat.; despre o transformare punctuală) care păstrează distanța a două puncte oarecare; o (geom.) perspectivă ~ă = perspectivă ale cărei axe de comparație sunt egale. 3. (med.) contracție ~ă = contracție a unui mușchi fără ca acesta să se poată scurta, rămânând la aceeași lungime. (< fr. isométrique) Vezi definitia »
SÁFIC, -Ă adj. Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, cu cezură după al doilea picior, folosit în poezia lirică antică; strofă safică = strofă compusă din trei versuri safice și unul adonic. [Cf. fr. saphique, lat. sapphicus, gr. sapphikos < Safo – poetă greacă din antichitate]. Vezi definitia »
MEZOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la mezologie. [< fr. mésologique]. Vezi definitia »
POLIGRÁFIC, -Ă adj. referitor la poligrafie. (< fr. polygraphique) Vezi definitia »