Definita cuvantului grec
grec (gréci), s. m. – Persoană care face parte din populația Greciei. – Mr. grec. Lat. Graecus (Pușcariu 733; REW 3832), cf. it. greco, fr. grec, sp. griego. Apare din sec. XVI. – Der. grecesc, adj. (grec); greacă, s. f. (rar, grecoaică); grecoaică, s. f. (femeie din Grecia); grecotei, s. m. (grec, termen depreciativ); grecoman, s. m. (grec, termen depreciativ); grecie, s. f. (înv., limba greacă); grecește, adv. (în greacă; asemeni grecilor); grecism, s. n.; greciza, vb., din fr. greco-, în comp. ca greco-oriental, greco-român (grec; ortodox).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu grec
CEC2 s. n. primul segment al intestinului gros, între intestinul subțire și colon.-var. cecum s. n. (< fr., lat. caecum) Vezi definitia »
papléc, papléci, s.m. (reg.) 1. pantof vechi. 2. papuc. Vezi definitia »
BREC1, brecuri, s. n. Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Din fr., engl. break. Vezi definitia »
DEC interj. v. de2. Vezi definitia »
ALMÉLEC s.n. (Tehn.) Aliaj de aluminiu și de magneziu, folosit la confecționarea de cabluri electrice. [< fr. almélec]. Vezi definitia »