BAȘ¹- (Înv.) Element de compunere întrat în limbă prin cuvintele turcești care denumesc funcții sau ranguri ca: baș-aga, baș-caimacam etc. și folosit în românește cu sensul de „cel mai înalt”, „cel mai de frunte”, la formarea unor substantive ca: baș-boier, baș-răzeș etc. – Tc. baș. Vezi definitia »

ARMĂSĂRÁȘ, armăsărași, s. m. Diminutiv al lui armăsar. Vezi definitia »

SUBARENDÁȘ, subarendași, s. m. Persoană care ia în arendă exploatarea unui bun de la arendaș (și nu direct de la proprietar). – Sub¹- + arendaș. Vezi definitia »

pârș interj. (reg.) strigăt cu care se cheamă sau se alungă măgarul. Vezi definitia »

caltabóș (caltabóși), s. m. – Cîrnat făcut din carne de porc, orez, ceapă, piper și alte condimente. Este mîncare tipică de sărbătorile Crăciunului. – Var. cartaboș. Origine necunoscută. Cihac, II, 44, se gîndește la sl. klubaša „cîrnat”, de unde pol. kiełbasa, rus. kalbasa, mag. kolbász, însă der. prezintă dificultăți. DAR îl leagă de ngr. γαρδούμια „intestin de vițel”, alb. gardumbëzi „cîrnat”. Cf. calbaș. Vezi definitia »