Definita cuvantului gromovnic
gromóvnic (gromóvnice), s. n. – Carte de astrologie, în care se prevedea viitorul pe baza cercetării tunetelor. – Var. gromolnic, gromornic. Sl. gromovĭnikŭ, de la gromŭ „tunet” (DAR; Scriban). Ultima var. indică o încrucișare cu ornic.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gromovnic
SODÓMIC, -Ă adj. Referitor la sodomie. ♦ Nenatural; desfrânat. [< fr. sodomique, cf. Sodoma – oraș biblic vestit prin desfrânarea sa]. Vezi definitia »
neușníc, neușnícă, (reg.) care nu știe ce face; într-o parte, într-o ureche. Vezi definitia »
NEUMÁTIC, -Ă adj. (Despre o notație muzicală) Făcut cu ajutorul neumelor. [Cf. fr. neumatique, it. neumatico]. Vezi definitia »
SCOLÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la scolastică. ◊ (p. ext.) pedant, livresc, rupt de realitate. II. s. f. învățământul și filozofia predate în țările catolice din Europa medievală, care căutau să fundamenteze dogmele bisericii creștine, caracterizându-se prin raționamente abstracte și prin artificii logice sterile. ◊ (p. ext.) orice speculație sterilă, ruptă de viață. (< fr. scolastique, lat. scholasticus) Vezi definitia »
OMOTÉTIC, -Ă, omotetici, -ce, adj. Care se află în raport de omotetie. – Din fr. homothétique. Vezi definitia »