Definita cuvantului grum
grum (grúmuri), s. n. – Grămadă, stivă, teanc. Lat. grumus „movilă”. Este un cuvînt care, în rom., apare numai în dicționarele vechi (Cihac; Miklosich, Slaw. Elem., 18; Meyer, Neugr. St., IV, 20; Damé), dar pe care nu-l cuprind nici DAR nici vreun lexicograf modern. Nu pare a avea circulație actuală. Existența sa este atestată și de mr. grumur „grămadă” (REW 3887) și de grumura, vb. (Trans., a umple), cuvînt rar, pe care îl menționează și îl studiază Lacea, Dacor., II, 624, considerîndu-l der. de la un lat. *grumulāre, de la grumulus (mai curînd, de la pl. grumuri). – Der, sugruma, vb. (a strangula), cf. mr. zgrum, cu pref. su(b)-, ca în sugușa (Pușcariu, Lr., 177; după Pascu, I, 96, de la un lat. *suggrumāre); sugrumător, adj. (care sugrumă); sugrumătură, s. f. (strangulare, parte îngustă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu grum
PECÚM conj. v. precum. Vezi definitia »
LACÓNICUM s.n. Parte a termelor romane unde se făceau băi de aburi. [< lat. laconicum]. Vezi definitia »
SÉBUM s. n. lichid gras secretat de glandele sebacee. (< fr. sébum, lat. sebum) Vezi definitia »
sáum s.n. (înv.) măsură de greutate egală cu aproximativ 137 kg. Vezi definitia »
BITÚM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol. [Acc. și: bítum] – Fr. bitume. Vezi definitia »