VAGABÓND, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care rătăcește fără rost; (cel) care nu are domiciliu, loc stabil de așezare, meserie precisă, existență stabilă. ♦ (Fig.) Nestatornic, inconstant. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [< fr. vagabond, it. vagabondo < lat. vagabondus < vagari – a rătăci]. Vezi definitia »

BOND s. n. săritură a avionului în cazul unei aterizări incorecte. (< fr. bond) Vezi definitia »

DOCTORÁND, -Ă s.m. și f. Persoană care studiază în vederea obținerii doctoratului. [< germ. Doktorand]. Vezi definitia »

masterand Vezi definitia »

GROUND s.n. (Sport; rar) Teren de joc. [Pron. graund. / < engl. ground]. Vezi definitia »