GRUP s. n. 1. Ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de noțiuni cu însușiri asemĂ�nĂ�toare; ceatĂ�. o~ social = colectivitate de indivizi între care existĂ� relații sociale determinate, se supun acelorași norme de comportament și urmĂ�resc un țel comun; ~ de armate = mare unitate operativâ��strategicĂ� din mai multe armate. 2. (mat.) Mulțime în care se definește o lege de compunere care asociazĂ� la orice pereche de elemente ale sale un alt element. 3. Ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau funcționale. o ~ sanitar = încĂ�pere prevĂ�zutĂ� cu closet, chiuvetĂ� etc. -Din fr. Groupe Vezi definitia »

rup (-pi), s. m. – Măsură de lungime, egală cu a opta parte dintr-un cot. Tc. rub (Șeineanu, II, 303), cf. rubia și ngr. ρούτί, sp. arroba. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

SEMIGRÚP s.n. (Mat.) Mulțime în care fiecărei perechi de elemente i se asociază un element din aceeași mulțime, numit produsul lor. [ < semi- + grup, după fr. demi-groupe]. Vezi definitia »

crup adv. – În expresia beat crup „beat criță”. Germ. Krupp, nume al celebrului fabricant de tunuri, plecîndu-se de la interpretarea glumeață a expresiei echivalente „beat tun” (DAR; Pușcariu, Lr., 121). Vezi definitia »

ciup (ciúpi), s. m. – 1. Smoc de păr, moț, tupeu. – 2. Șuviță, plete, cîrlionț. – 3. Copac stufos, frunziș. – Mr. ciup „ață de cînepă”. Sl. (sb. čup „smoc”, rus. čup „moț”), cf. alb. čupë „plete”. Nu poate proveni direct din sb., cum crede DAR, datorită circulației extinse a cuvîntului rom. Pare cuvînt diferit de cel anterior, probabil în legătură cu ciuf. – Der. ciupos, adj. (zbîrlit, ciufulit). Vezi definitia »