Definita cuvantului guri
gurí (-résc, -ít), vb. – (Trans. de Vest) A urca, a merge în sus. Sl. gorĕ „în sus” (DAR; Pușcariu, Lr., 291).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu guri
BEJĂNĂRÍ vb. IV. v. băjenări. Vezi definitia »
CLĂTĂRÍ, clătăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti (1). – Cf. scr. klataritise. Vezi definitia »
PECARÍ s. m. (Rar) Specie de mamifer înrudit cu porcul sălbatic, care trăiește în America (Dicotyles tajacu). – Din fr. pécari. Vezi definitia »
printre picături expr. intermitent. Vezi definitia »
pîngărí (pângărésc, pângărít), vb. – A profana, a murdări. – Mr. pîngînescu, pîngînire, megl. (spugănés, spugăniri). Din păgîn „necredincios”, prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, Alb. St., IV, 80; Tiktin; REW 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, GS, II, 20), cf. sl. (u)puganiti „a profana”, de la poganŭ „păgîn”. Der. din sl. sau din alb. pëgërë (Pușcariu 1244) nu pare convingătoare. – Der. pînganie, s. f. (Olt., cîine răutăcios, necredincios); pîngară, s. f. (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune, s. f. (înv., profanare); pîngăritor, adj. (profanator). Vezi definitia »