Definita cuvantului guz
guz (gúzi), s. m. – Șobolan. – Var. guzi. Mag. güzü (Cihac, II, 503; Philippide, Principii, 150; DAR). Sec. XVIII. – Der. guzan, s. m. (șobolan); guzui, vb. (a săpa, a scormoni); guzgan, s. m. (șobolan), de la guzan, cu repetiție expresivă, cf. chițcan, gurlan, ghiorlan (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 287, crede că este cuvînt dacic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu guz
havúz (havúzuri), s. n. – 1. Bazin de apă descoperit. – 2. Fîntînă arteziană. – Var. avuz. – Mr. hăvuză. Tc. havuz (Roesler 606; Șeineanu, II, 213; Lokotsch 846; Ronzevalle 82), cf. ngr. χαβούζα, bg. havuz. Vezi definitia »
moflúz (moflúză), adj. – 1. Falit. – 2. Cu banii pierduți. – Mr. mufluz. Tc. müflüz (Roesler 599; Șeineanu, II, 262; Lokotsch 1491), cf. ngr. μουφλούζης, alb. müflis „sărac”, bg. mĭuhluz, sb. mufluz. – Der. mofluzi, vb. (a da faliment); mofluzlîc (var. mofluzluc), s. n. (faliment), din tc. mufluzlik. Vezi definitia »
TROLEIBÚZ s.n. Vehicul cu tracțiune electrică, care circulă fără șine, folosit pentru transportul în comun al călătorilor. [Pron. -lei-buz. / < fr., engl. trolleybus]. Vezi definitia »
DIFÚZ, -Ă adj. răspândit în mai multe părți, împrăștiat. ◊ lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă. 2. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentrație redusă de energie în regiunea centrală a spectrului. (< fr. diffus, lat. diffusus) Vezi definitia »
chiarhúz, -ă, adj. (reg.) năuc, într-o ureche, zăbăuc, chiaraud, nebun; amețit, beat, cherchelit. Vezi definitia »