Definita cuvantului hăbăuc
hăbăúc (hăbăúcă), adj. – Prost, tont, nătîng. Mag. habóka, cu finalul alterat de încrucișarea cu năuc (DAR). După Cihac, II, 133, din sl. gybŭkŭ „flexibil”. – Der. hăbăuci, vb. (a prosti); hăbăucie, s. f. (prostie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hăbăuc
na(n)súc s.n. (înv. și reg.) 1. țesătură subțire de bumbac sau de mătase. 2. broboadă. Vezi definitia »
PROSEÚC s.m. Orator public al evreilor din Alexandria. [Pron. -se-uc. / < fr. proseuque, cf. gr. proseuche – rugăciune]. Vezi definitia »
pungiúc s.n. (înv.) ornament pentru stofe, pentru țesături (făcut din mărgele). Vezi definitia »
surdúc1, surdúcuri, s.n. (înv. și reg.) coastă râpoasă și pietroasă; vale strâmtă cu versante repezi și prăpăstioase. Vezi definitia »
sub papuc expr. (iron. – d. bărbați) condus (de o femeie), care ascultă (de o femeie). Vezi definitia »