Definita cuvantului hăcui
hăcuí (-uésc, hăcuít), vb. – A tăia în bucăți, a sfîrteca, a toca. Origine incertă. Pare a fi germ. hacken; trebuie să fi intrat însă în rom. pe o filieră sl., care nu este cunoscută. Sec. XVII, astăzi în Mold. și Bucov.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hăcui
rucul(u)í, rucul(ui)ésc, vb. IV (reg.) a fi recrutat, încorporat. Vezi definitia »
PISTRÚI, -ÚIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui. Vezi definitia »
DESPREȚUÍ vb. IV v. disprețui. Vezi definitia »
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui. Vezi definitia »
polzuí, polzuiésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a trage sau a face să tragă învățăminte, foloase din ceva. 2. (refl.) a se sfătui. Vezi definitia »