Definita cuvantului haină
háină (háine), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte exterior. Sb. haljina (Diez, Gramm., I, 444; Cihac, II, 133; DAR). – Der. hăinar, s. m. (vînzător de haine de gata); hăinărie, s. f. (prăvălie de confecții); hăinet, s. f. (cantitate de haine); înhăinura (var. înhăimura), vb. (a îmbrăca), cf. înfășura. La Stoica Ludescu (sec. XVIII) apare haină, s. f. (parolă, consemn), despre care nu știm dacă este același cuvînt. Haibăr, s. n. (haină) este o încrucișare a lui haină cu laibăr (DAR), der. înhăibăra, vb. (a îmbrăca).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu haină
LÚPĂ s. f. 1. instrument optic dintr-o lentilă convergentă, servind la examinarea obiectelor de dimensiuni foarte mici, a inscripțiilor etc. 2. (metal.) lentilă (2). 3. umflătură apărută sub piele. ◊ excrescență lemnoasă care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. (< fr. loupe) Vezi definitia »
intrigă, lucrătură Vezi definitia »
a face paradă (de ceva) expr. a face (ceva) în mod ostentativ, a se făli (cu ceva), a face caz (de ceva). Vezi definitia »
abióză s. f. 1. stare a unui corp abiotic. 2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor. (< fr. abiose) Vezi definitia »
MÁNȘĂ1 s. f. pârghie care comandă eleroanele și profundorul unui avion. ◊ țintă aeriană (remorcată de un avion) la tragerile (anti)aeriene de instrucție. ♦ ~ de vânt = dispozitiv pentru indicarea direcției vântului, pe aerodromuri la loc vizibil. (< fr. manche) Vezi definitia »