Definita cuvantului haină
háină (háine), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte exterior. Sb. haljina (Diez, Gramm., I, 444; Cihac, II, 133; DAR). – Der. hăinar, s. m. (vînzător de haine de gata); hăinărie, s. f. (prăvălie de confecții); hăinet, s. f. (cantitate de haine); înhăinura (var. înhăimura), vb. (a îmbrăca), cf. înfășura. La Stoica Ludescu (sec. XVIII) apare haină, s. f. (parolă, consemn), despre care nu știm dacă este același cuvînt. Haibăr, s. n. (haină) este o încrucișare a lui haină cu laibăr (DAR), der. înhăibăra, vb. (a îmbrăca).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu haină
ENDOENZÍMĂ s.f. (Biol.) Enzimă care își exercită activitatea chiar în celulele în care a fost produsă. [Pron. -do-en-. / < fr. endoenzyme]. Vezi definitia »
ARGIRÓZĂ s. f. 1. sulfură naturală de argint; argentit. 2. argirie. (< fr. argyrose) Vezi definitia »
STENOGRÁMĂ s. f. text scris cu semne stenografice. (< fr. sténogramme) Vezi definitia »
RIZICULTÚRĂ s. f. Cultură a orezului. ♦ Loc cultivat cu orez; orezărie. – Din fr. riziculture. Vezi definitia »
RESURGÉNȚĂ s.f. (Geol.) Reapariție la suprafață sub formă de izvor a unei pânze de ape subterane; (pop.) izbuc. [< fr. résurgence, cf. lat. resurgere – a renaște]. Vezi definitia »