Definita cuvantului hal
hal (haluri), s. n. – 1. Condiție proastă, situație necorespunzătoare. – 2. (Înv.) Nenorocire. – 3. (Rar) Posibilitate, mijloc. – Mr. halà, megl. al. Tc. hal (Șeineanu, II, 198; Lokotsch 790; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάλι, alb. hal, bg., sb. hal. În tc. lipsește nuanța depreciativă, care apare în toate limbile balcanice.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hal
BILABIÁL, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin participarea buzelor. (< fr. bilabial) Vezi definitia »
CONSTRUCTURÁL, -Ă adj. cu aceeași structură. (< con- + structural) Vezi definitia »
QUETZÁL s.m. Unitate monetară a Guatemalei. [< sp. quetzal]. Vezi definitia »
a da recital expr. (intl.) a fura Vezi definitia »
MACROCEFÁL, -Ă adj., s. m. f. (individ) care prezintă macrocefalie. (< fr. macrocéphale) Vezi definitia »