Definita cuvantului hal
hal (haluri), s. n. – 1. Condiție proastă, situație necorespunzătoare. – 2. (Înv.) Nenorocire. – 3. (Rar) Posibilitate, mijloc. – Mr. halà, megl. al. Tc. hal (Șeineanu, II, 198; Lokotsch 790; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάλι, alb. hal, bg., sb. hal. În tc. lipsește nuanța depreciativă, care apare în toate limbile balcanice.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hal
chefál (chefáli), s. m. – Specie de pește marin (Mugil cephalus). – Mr. chefal. Ngr. ϰέφαλος (Cihac, II, 645; Gáldi 163); cf. alb. kjefëlj (Meyer 221), tc., bg. kefal, rut. kefalĭ (Vasmer 553). Vezi definitia »
LOCÁL, -Ă I. adj. 1. dintr-un loc anumit, specific unui loc. ♦ culoare ~ă = șir de imagini care, într-o descriere, pictură, piesă de teatru etc. redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei țări, societăți sau epoci; tratament ~ = anestezie limitată la partea care urmează să fie operată, examinată etc. 2. (mat.) referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. II. s. n. clădire de utilitate publică; (spec.) restaurant, bodegă. (< fr. local, lat. localis) Vezi definitia »
EPITELIÁL, -Ă adj. al epiteliului. (< fr. épithélial) Vezi definitia »
GRAMATICÁL, -Ă, gramaticali, -e, adj. Care aparține gramaticii, privitor la gramatică. – Din fr. grammatical, lat. grammaticalis. Vezi definitia »
PASCÁL3 s.n. (Inform.) Limbaj de programare de nivel înalt orientat spre aplicațiile cu caracter tehnic, științific și economic. (cf. fr. pascal < după numele matemat. fr. Blaise Pascal, care în sec. al XVII-lea a inventat o mașină de calcul; denum. propusă în 1970 de către informat. elv. Niklaus Wirth) Vezi definitia »