Definita cuvantului hăli
hălí (-lésc, -ít), vb. – 1. A lua, a pune mîna pe. – 2. A arunca (mingea). Origine incertă. Dicționarele, fără nici o explicație pe care s-o cunoaștem, confundă acest cuvînt cu cel anterior, ceea ce nu pare posibil (hăli circulă numai în Mold. și hali mai ales în Munt.; nu se spune niciodată hali pentru sensurile lui hăli, nici invers; și, în sfîrșit, trecerea semantică de la „a mînca” la „a arunca” pare dificil de explicat). Pare a fi vorba de un cuvînt sl. (Cihac, II, 133; DAR; Candrea), cf. rut. chałyty sja „a se grăbi”, pol. galić „a arunca mingea”, din sl. galiti „a sări”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hăli
ZGULÍ, zgulésc, vb. IV. Refl. (Trans., Mold.) A se strânge ghem, a se ghemui, a se stârci. (etim. neclară) [def. și DLRLC] Vezi definitia »
târlí, târlésc, vb. IV (reg.) 1. a așeza târla. 2. a gunoi, a întinde pe jos. 3. a ține casă cu cineva. Vezi definitia »
COCLÍ, pers. 3 coclește, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Despre obiecte de aramă) A se acoperi cu un strat de cocleală (1). ♦ (Despre alte obiecte metalice) A se oxida. 2. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta sau a avea cocleală (2). – Cf. bg. kotljasvam. Vezi definitia »
îndrăgulí, pers. 3 sg. îndrăguléște, vb. IV refl. (înv.) a se îndrăgosti, a se drăgosti. Vezi definitia »
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli. Vezi definitia »