Definita cuvantului har
har (háruri), s. n. – Grație divină. – Mar. hare. Ngr. χάρις (Roesler 578; DAR), în parte prin intermediul sl. chari. Sec. XVI. – Der. harnic, adj. (înv., recunoscător; capabil; activ, harnic), cu suf. -nic, ca puternic de la putere (după Cihac, II, 136, urmat de DAR; Densusianu, GS, I, 350; Candrea; Scriban, din sl. charinŭ, cf. bg. haren „frumos”, neharen „leneș”; după ipoteza greșită a lui Diculescu 180, în legătură cu suedezul arnig „harnic”); neharnic, adj. (înv., nedemn; leneș); hărnici, vb. (a munci activ, a-și da silința); hărnicie, s. f. (capacitate, activitate, hărnicie). Cf. hărăzi, haram.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu har
PĂLĂMÁR1, pălămari, s. m. (Reg.) Paracliser. – Din ucr. palamar. Vezi definitia »
MONORADICULÁR, -Ă adj. cu o singură rădăcină. (< fr. monoradiculaire) Vezi definitia »
HABÁR s.n. 1. (În expr.) A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu ști nimic, a nu avea nici o idee despre ceva; b) a nu-și face griji, a nu-i păsa de ceva. 2. (Reg.; în expr.) Cum (ți-)e habarul? = cum (îți) merge? cum stau lucrurile? – Din tc. haber, „veste, informație“sau persana „bi khabar ” ignorant„. Vezi definitia »
TRIHEBDOMADÁR, -Ă adj., s. n. (publicație) care apare de trei ori pe săptămână. (< fr. trihebdomadaire) Vezi definitia »
EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de folos public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. Vezi definitia »