Definita cuvantului haraba
harabá (harabále), s. f. – Car, căruță mare. Tc. araba (Șeineanu, II, 205; Lokotsch 790), cf. bg., sb. arabá, rus. arbá. – Der. harabagiu, s. m. (căruțaș), din tc. arabaci; harabagiesc, adj. (tipic pentru căruțași); harabagilîc, s. n. (înv., consum, impozit municipal pe căruțel care intră), din tc. arabacilik; harabagerie, s. f. (cărăușie); hărăbaie, s. f. (casă mare, clădire mare), cf. Iordan, BL, IX, 56.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu haraba
volbá, pers. 3 sg. volbeáză, vb. I refl. (înv. și reg.) a se rostogoli. Vezi definitia »
SCĂLÂMBÁ vb. I v. scălâmbăia. Vezi definitia »
CHIBA [cíba], oraș în Japonia (Honshu), port la G. Tokio (146 mil. t trafic anual); 815,2 mii loc. (1988). Siderurgie. Centru comercial. Pescuit. Universitate. Vezi definitia »
șibá, șibéz, vb. I (reg.; despe butuci) a târî cu ajutorul țapinelor; a șuba. Vezi definitia »
înjimbá, înjimbéz, vb. I (reg.) a strâmba, a curba. Vezi definitia »